miercuri, 20 februarie 2008

realitate virtuala


teama patrunde in vene
iti acapareaza gandurile

tipa pierduta in cosmarul

numit coridor

poarta o roche sumara

de un alb murdar

talpile pe cimentul rece
din cand in cand

un fior o face sa se tresara

atinge cu varful degetelor peretele
suna cunoscut

in jur metal si ciment
aerul e tot mai greu

apasator

ceata te orbeste

ochii se deschid

Un comentariu:

miru be spunea...

pls corecteaza...e pacat sa mananci litere dintr-o poezie asa frumoasa!

p.s. nu mi-o lua in nume de rau,e doar critica (oarecum) constructiva