
teama patrunde in vene
iti acapareaza gandurile
tipa pierduta in cosmarul
numit coridor
poarta o roche sumara
de un alb murdar
talpile pe cimentul rece
din cand in cand
un fior o face sa se tresara
atinge cu varful degetelor peretele
suna cunoscut
in jur metal si ciment
aerul e tot mai greu
apasator
ceata te orbeste
ochii se deschid




