miercuri, 20 februarie 2008

realitate virtuala


teama patrunde in vene
iti acapareaza gandurile

tipa pierduta in cosmarul

numit coridor

poarta o roche sumara

de un alb murdar

talpile pe cimentul rece
din cand in cand

un fior o face sa se tresara

atinge cu varful degetelor peretele
suna cunoscut

in jur metal si ciment
aerul e tot mai greu

apasator

ceata te orbeste

ochii se deschid

stiloul sangereaza

visele se sting repede
la dezamagiri reci

amintirea ta - o proiectie

in culori negre
incerc s-o ating
dar dispare....

pe podea cade cerneala

pentru fiecare poezie

stiloul sangereaza

fiecare privire ma acuza



linistea ma omoara
o voce in mintea mea
striga si plange
rade isteric
privesc in jur
fiecare privire ma acuza
ma obliga sa schimb ceva
sunt muti
ma privesc lung
se apropie
nu stiu ce sa fac

colaj



insangerat privesti
lumina cum se stinge
un fluture ranit
cade in agonie
corbul ce calatoreste
intre viata si moarte
privesc spre viitor
si-mi vad visele scrise pe cruce
au apus
suferinta tantarului
ce mi-a supt o picatura din viata
ma lasa rece

joi, 14 februarie 2008

....pure life....


perfectiunea este doar o bariera ce se muta mereu. cand o atingi reusesti doar sa o muti mai departe . deci nu are limite . este variabila de la o persoana la alta. pana la urma perfectiunea este doar punctul pe care daca-l atingi consideri ca ai faut tot ceea ce se putea face . perfecta este doar divinitatea....omul este mic pe lnga ceea ce poate face sau fi zeul . omul se joaca de-a Dumnezeu si incerca sa modifice destinul , sa-l modeleze dupa cum vrea el .dar pana la urma omul este o marioneta in mainile destinului , in mainile divinitatii . de multe ori ma intreb "ce este dincolo de tot? " , " ce este dincolo de ceea ce vedem ?" .... dar nu este nimeni capabil sa-mi raspunda . omului nu-i este dat sa stie . omului nu-i este dat sa cuceresca totul . sau poate ca va reusi , dar numai dupa ce se va descoperi pe sine . dupa ce va cauta bine in el insusi si va gasi acolo fiinta umana . cea care iarta . poate ca in interiorul nostru se afla tot ceea ce este nedescoperit , dar noi nu stim sa vedem cum trebuie. nu ar trebui sa ne schimbam ochii , ci felul in care privim , perceptia despre viata. poate ar trebui sa vedem lucrurile altfel . sa fim mai mult umani decat animale . din cauza lipsei de sentimente s-au schimbat locurile . oamenii au devenit animale iar animalele oameni . cei cu trup de om au devenit irationali , fara demnitate . isi murdaresc imaginea doar pentru bani . pana si animalele au demnitate . oamneii au pierdut demnitatea si au devenit ca niste personaje ce joaca un rol pana isi pierd propria personalitate . pana ajung sa se confunde cu prea multe personaje in acelasi timp si sa nu stie cum este el defapt sau cum ar trebui sa fie .
......to be continued.......

iubire....


iubirea e oarba...te cuprinde brusc. te alege din miile de oameni si te orbeste . te face sa simti ce n-ai simtit niciodata , dar cum se spune: dupa orice moment de fericire trebuie sa platesti cu un moment de nefericire . din pacate acest moment de nefericire poate distruge ziduri , sentimente , oameni ...

vineri, 8 februarie 2008

Puf de papadie

"doamna , noi putem fi lei
vanzatori de portocale
si putem fi daca vrei
geniali si geniale

ne jucam pe balansoar
de-a lumina si de-a moartea
de-a Baudelaire si de-a Renoir
de-a nepartea si de-a partea

putem face glume roz
la care nu rade nimeni
imbatati cu chinoroz
imbatati in Rim si-n rime

vezi cum ne jucam putin
de-a cuvantul pe hartie
sufland tragic in destin
ca in puf de papadie "