As vrea sa evadez din cusca-n care sunt inchisa!
Sa vad ce e dincolo de zidurile de beton.
Sa descopar lumea de afara.
Aici…toti sunt ca niste roboti!
Fiinte fara suflet , fara vise…
Fara inima,cu ratiunea prizoniera in cutii de sticla!
Nu mai vreau sa fiu prizoniera
In intunericul zilei si al noptii.
Vreau macar o raza de soare!
O speranta doar mai am…
Imi vor creste aripi…si am sa zbor!
Voi putea iesi din colivia de otel!
Ma voi bucura de soare si de luna,
De stele si de vise ce se implinesc .
Tot ce-mi lumineaza sufletul este o speranta .
Aceea ca voi reusi sa evadez.
In fiecare zi , in fiecare noapte ,
Visez neincetat la viata de dincolo de ziduri…
Visez la o viata mai fericita,
La oameni cu suflet , cu sentimente !
Stiu ca acolo , undeva , m-asteapta cineva,
Cineva care si-ar da viata pentru mine.
Nu-mi ramane decat sa sper
Deoarece speranta-mi lumineaza sufletul.
As vrea sa zbor ,
Dar aripile-mi vor fi taiate!
Si stiu ca am sa cad
Din nou in amagire...
S-un zambet voi cauta
Din nou in mine,
Dar nu voi gasi
Decat dezamagire!
As vrea sa tip !
Dar stiu ca am sa tac...
Glasul mi-l voi pierde ,
Dar speranta-o voi pastra:
Ca intr-o zi curand,
Voi putea spune orice
Si cineva ma va intelege
Si va fi de partea mea .
Exista acolo, undeva,
Un loc pentru noi,
Unde putem face orice
Intr-o lume ciudata
In care totu-i indiferent
Pana si pomul ma priveste cu dispret
Prieteni …. s-au transformat
In fiinte ale toamnei reci.
Au dat sufletul tribut celui negru
Acum se hranesc cu durerea mea
Parca o adora.......
Incerc sa schimb ceva , dar nu pot….
Si ma intreb de ce ….dar nu-mi dau seama
Ca erau doar iluzii reci….
